Impactul tehnologiei asupra creierului uman - pentru parinti mai ales

 

Suedia a fost una dintre primele țări care au introdus tabletele și laptopurile ca instrumente principale de învățare, chiar și la grădiniță. 

Însă, recent, Ministerul Educației (sub îndrumarea ministrului Lotta Edholm) a decis să schimbe direcția.

 Guvernul suedez a anunțat investiții masive pentru reintroducerea manualelor tipărite și reducerea timpului petrecut în fața ecranelor. Decizia nu a fost una arbitrară, ci s-a bazat pe câteva observații alarmante ale educatorilor și pe rezultatele testelor internaționale (precum PIRLS): 

- Scăderea competențelor de lectură. Deși elevii suedezi sunt încă peste media europeană, scorurile lor au început să scadă. Capacitatea de a înțelege un text lung și complex a fost afectată de „cititul pe sărite” specific mediului digital. 

- Fragmentarea atenției. Mediul digital este prin definiție unul al distragerii. Notificările, designul interfețelor și ușurința de a trece de la o fereastră la alta fragmentează atenția elevilor, făcând imposibilă „învățarea profundă” (deep learning). 

- Pierderea abilităților motorii fine. Profesorii au observat că mulți copii întâmpină dificultăți fizice în a ține un creion în mână sau în a scrie lizibil, deoarece s-au bazat exclusiv pe tastatură. 

Cercetările neuroștiințifice (cum sunt cele realizate la Universitatea Norvegiană de Știință și Tehnologie - NTNU) confirmă că: 

♦️Scrisul de mână implică o coordonare complexă între sistemul vizual, cel motor și cel cognitiv. Această activitate „aprinde” zone mult mai extinse din creier comparativ cu tastarea.

 ♦️Procesul mai lent de a forma literele manual forțează creierul să proceseze informația mai profund. Când scrii de mână, nu poți nota totul cuvânt cu cuvânt (ca la tastatură), așa că ești forțat să sintetizezi și să parafrazezi, ceea ce ajută enorm la reținere. 

Cititul de pe hârtie oferă ceea ce psihologii numesc „harta mentală” a textului. Creierul reține informația și în funcție de locul unde se afla ea pe pagină (stânga sus, la mijlocul cărții etc.).  Într-un format digital (scroll infinit), aceste repere spațiale dispar. 

Cititul pe ecran este mai obositor pentru ochi și creier din cauza luminii emise și a nevoii constante de a procesa elemente non-textuale (link-uri, reclame, meniuri). 

Este important de înțeles că Suedia nu elimină complet tehnologia. Obiectivul este „echilibrul digital". Se pune accent pe eliminarea ecranelor la vârste foarte mici (grădiniță și ciclul primar), unde dezvoltarea creierului depinde de interacțiunea tactilă cu lumea reală. 

Tableta poate fi utilă pentru cercetare rapidă sau editare video, dar manualul și caietul rămân instrumentele de bază pentru alfabetizare și gândire critică. 

 Suedia ne oferă o lecție valoroasă: tehnologia este un servitor excelent, dar un stăpân periculos. Într-o lume dominată de algoritmi și scurtături mentale, capacitatea de a te concentra pe o singură pagină de carte devine, într-adevăr, o superputere.

De ce uitam numele oamenilor?

" Imaginează-ți asta.

Tocmai ai făcut cunoștință cu o persoană. Te privește în ochi, îți strânge mâna, zâmbește. Trec 10 secunde și numele lui deja a dispărut din capul tău. Ca și cum nu ar fi existat niciodată.

Te gândești: „Sunt doar distrat” sau „am memorie proastă pentru nume”.

Nu. Nu este distragere. Nu este întâmplare. Este un portret psihologic. Și spune despre tine mult mai mult decât crezi.

Stai puțin. Dar dacă pur și simplu nu-mi pasă de numele interlocutorului? Nu aveam de gând să-l memorez. Dacă voi avea nevoie de el, îl voi întreba din nou.

Da, există și astfel de oameni. Îi văd deja în comentarii. Dar dacă scoatem această explicație și privim lucrurile din alt unghi?

Astăzi analizăm 6 trăsături ascunse ale oamenilor care uită ușor numele. Iar până la final vei privi felul tău de a gândi complet diferit.

Toată viața ți s-a spus un lucru:

Să uiți numele este nepoliticos. Este semn de egoism. Nu asculți.

Dar știința spune altceva.

Neuropsihologia spune altceva.

Iar viața, dacă ești atent, spune și ea altceva.

Oamenii care uită ușor numele au adesea un tip special de creier. Un creier care funcționează altfel decât la majoritatea. Mai profund. Mai rapid. Diferit. Dar există un preț. Iar acum îl vom analiza.

A. Prima trăsătură. Minte absorbită.

În cartea „Thinking, Fast and Slow” Daniel Kahneman descrie două moduri ale gândirii. Sistemul rapid, intuitiv. Și sistemul lent, analitic.

Oamenii la care domină sistemul 2, gândirea lentă și analitică, își suprasolicită memoria de lucru. Din acest motiv pierd detalii mici, cum ar fi numele.

Ei nu te ascultă doar pe tine. Se ascultă și pe ei înșiși.

Întâlnești o persoană. Își spune numele. În acel moment creierul tău este deja în alt loc. Analizează gesturile, energia, privirea. Construiește o imagine a persoanei înainte ca ea să termine propoziția.

Numele se pierde în acest flux.

Acest fenomen se numește suprasarcină cognitivă. Creierul procesează prea multă informație simultan. Numele, fiind elementul cel mai puțin încărcat emoțional, dispare primul.

Nu este egoism. Este particularitatea unei minți analitice foarte active.

Astfel de oameni sunt observatori excelenți. Văd ceea ce alții nu văd. Dar plătesc pentru asta cu nume uitate și chei pierdute.

Întrebarea nu este dacă asculți.

Întrebarea este la ce nivel asculți.

B. A doua trăsătură. Filtrul emoțional.

Joseph LeDoux a demonstrat în cartea „The Emotional Brain” că memoria emoțională funcționează diferit de memoria declarativă.

Fără o ancoră emoțională, informația nu ajunge în memoria pe termen lung.

Creierul memorează ceea ce simte, nu ceea ce aude.

Spune sincer. Îți amintești numele persoanei care te-a impresionat? Care ți-a trezit o emoție?

Dar numele celui care doar a trecut pe lângă tine? A dispărut.

Nu este întâmplare. Este arhitectura memoriei.

Hipocampul, centrul memoriei, lucrează împreună cu amigdala, centrul emoțiilor. Dacă emoția nu este activată, informația nu se fixează.

Persoană neutră, moment neutru, memorie neutră.

Oamenii care uită numele trăiesc adesea într-o lume emoțională foarte intensă. În exterior liniște. În interior furtună.

Acea furtună înghite tot ce este superficial.

Un nume fără emoție este doar un sunet.

C. A treia trăsătură. Gândirea vizuală.

Oliver Sacks, în cartea „The Mind's Eye”, studiază oameni cu diferite tipuri de percepție vizuală și arată cum modurile diferite de procesare creează profiluri cognitive diferite.

Unii oameni gândesc în cuvinte. Alții gândesc în imagini.

Pentru un gânditor vizual, numele este o abstracție. Un sunet gol. Fără imagine, fără formă, fără culoare.

Dar fața este informație. Fața este poveste. Este un obiect viu pe care creierul îl scanează și îl memorează instant.

Astfel de oameni îți vor recunoaște chipul într-o mulțime peste un an. Dar nu îți vor ține minte numele.

Nu este lipsă de respect. Este alt limbaj al percepției.

Printre artiști, arhitecți, designeri sau regizori sunt disproporționat de mulți oameni care uită numele. Creierul lor este optimizat pentru alt tip de informație.

Ei văd lumea literalmente diferit.

D. A patra trăsătură. Prezență împrăștiată.

În cartea „Wandering Minds” Michael Corballis studiază fenomenul minții rătăcitoare și rolul ei în creativitate și planificare.

Corpul este aici. Mintea este deja în altă parte.

Ai vorbit vreodată cu cineva și ai simțit că nu este cu adevărat prezent? Se uită la tine, dă din cap, dar parcă lipsește.

Nu este nepoliticos. Este minte rătăcitoare.

Cercetări realizate la Harvard arată că oamenii petrec aproximativ 47% din timp gândindu-se la lucruri care nu au legătură cu momentul prezent.

Aproape jumătate din viață este petrecută în altă parte. Iar în acel loc nu există numele tău.

Dar mintea rătăcitoare nu este defect. Este motorul creativității, al planificării și al rezolvării problemelor.

Rețeaua neuronală a modului implicit al creierului generează idei atunci când aparent nu faci nimic.

Prețul acestui dar este prezența. Sau mai exact lipsa ei.

Iar numele tău devine victimă colaterală.

A cincea trăsătură. Interes profund pentru esență.

Susan Cain, în cartea „Quiet. The Power of Introverts”, descrie modul în care introverții și gânditorii profunzi se concentrează pe sensul interacțiunii, nu pe formalitățile sociale.

Pentru ei contează cine ești, nu cum te cheamă.

Apare un paradox. Oamenii care uită numele sunt adesea cei mai curioși interlocutori.

Ei vor să te cunoască cu adevărat. Îi interesează ce gândești despre moarte, despre bani, despre motivul pentru care faci ceea ce faci.

Numele este o etichetă.

Ei nu colecționează etichete. Ei colecționează oameni.

Psihologii leagă acest lucru de trăsătura numită „deschidere către experiență”, una dintre cele cinci dimensiuni fundamentale ale personalității.

Astfel de oameni văd dincolo de suprafață. Caută profunzimea.

În timp ce tu îți spui numele, ei deja îți citesc sufletul.

Numele poate veni mai târziu. Sau poate nu. Dar tu rămâi.

E. A șasea trăsătură. Încărcare cognitivă ridicată.

În cartea „Your Brain at Work” David Rock explică limitele cortexului prefrontal și ale memoriei de lucru.

Când încărcarea cognitivă este mare, creierul sacrifică informațiile secundare. Iar numele sunt printre primele eliminate.

Există oameni al căror creier nu se odihnește niciodată. Nici noaptea. Nici în liniște.

Ei planifică, analizează, regândesc, anticipează.

Nu este o alegere. Este modul lor implicit de funcționare.

Memoria lor de lucru este mereu ocupată. Ca un browser cu o sută de file deschise.

Când apare informație nouă, sistemul trebuie să renunțe la ceva.

Și numele sunt primele eliminate.

Nu este lene. Este suprasolicitare.

Astfel de oameni realizează adesea multe lucruri. Gândesc mai repede. Văd mai departe. Simt mai intens.

Dar uită numele.

Și unde au pus telefonul.

Și ce voiau să spună acum trei secunde.

Nu este defect. Este reversul unui procesor puternic.

Poate ai ascultat toate acestea și ai simțit că te recunoști.

Poate ani întregi te-ai supărat pe tine. Ai crezut că e ceva în neregulă cu tine. Că ești neatent, rece sau egoist.

Oprește-te. Nu ești rece. Ești diferit.

Creierul tău funcționează într-un mod pe care majoritatea oamenilor nu îl înțeleg. Pentru că majoritatea nu privesc atât de profund.

Da, apar momente stânjenitoare. Momente în care roșești pentru că ai uitat iar numele cuiva.

Dar în spatele acestei stângăcii există un dar. Darul profunzimii. Darul viziunii. Darul prezenței acolo unde contează cu adevărat.

Întrebarea nu este cum să memorezi nume.

Întrebarea este cum să te accepți așa cum ești și să înveți să lucrezi cu acest mecanism, nu împotriva lui.

Șase trăsături. Șase portrete ale unui tip de minte.

Absorbită.

Emoțională.

Vizuală.

Rătăcitoare.

Profundă.

Suprasolicitată.

Nu este o listă de defecte. Este harta lumii tale interioare.

Și încă ceva.

Mulți dintre oamenii care au schimbat lumea, oameni de știință, artiști, filosofi, creatori, uitau numele.

Nu pentru că erau distrați.

Pentru că erau ocupați cu altceva.

Construiau în interior lucruri care mai târziu apăreau în exterior.

Așa că data viitoare când uiți numele cuiva, nu te judeca prea aspru.

Ține minte un lucru.

Creierul care uită nume își amintește adesea ceea ce este cu adevărat important."

Text preluat de la Anatol Basarab.

Regaseste-ti propria putere prin sedintele de Reconnective Healing

""Adesea , oamenii care au venit la tine au ajuns sa fie deconectati de la orice forta din viata lor. 

Au devenit victimele acestui fapt. Ei nu au putere launtrica.

 Cei mai multi oameni care vin la tine nu au putere launtrica. 

Ei cauta sa gaseasca pe altcineva sa le-o dea.

Iar asta nu este tocmai natura experientei de vindecare. Ea nu inseamna ca le dai puterea. Inseamna ca tu ii conectezi la forta superioara care deja ii vitalizeaza.

 Ei au deja toate mecanismele pentru a face asta- au nevoie sa li se dea semnalul. Unii au fost deconectati de asa de mult timp, incat viata lor s-a deteriorat si este izolata. Iar contactele nici macar nu sunt suficient de pure, pentru ca ei sa fie conectati.

Prin urmare , e foarte greu din cauza zidurilor de impietrire ce au crescut in jurul lor - e greu sa te conectezi cu ei prin ele, deoarece sunt devotati faptului de a fi separati prin ziduri si de a fi decuplati. 

Tu prin puterea ta, incerci din nou sa-i conectezi cu orice deschidere mica si firava, pe care o au fata de aceasta forta superioara, fata de aceasta energie mareata. Odata ce ei o simt, ea poate fi autogenerata. Odata ce s-a stabilit contactul cu acea deschidere, ea poate deveni mai mare.

Odata ce o persoana isi simte propria vindecare, aceasta poate continua in circumstantele create de ea insasi. Nu are nevoie de un facilitator- nu are nevoie de nimeni care sa-i aminteasca- daca ea alege sa inteleaga ca isi poate vindeca viata. Isus a spus-o acum mult timp: te poti ""vindeca pe tine"" daca permiti acest lucru. 

Acum se poate ca oamenii care au venit la tine sa fie atat de inchisi - sa fie atat de izolati, atat de nestiutori despre ce este acea forta - incat au nevoie de cineva care sa le aminteasca de conexiune. Si aici intervii tu.

Ii conectezi cu acel camp energetic vast, din care facem cu totii parte. Din care suntem alcatuiti cu totii. Si in care suntem cu totii unul.""

Extras din:SOLOMON vorbeste despre RECONECTEAZA-TI viata

cap. 28 paragraf 29

autori Dr. Eric Pearl si Frederick Ponzlov 

Ce trebuie să facă un român ca să se salveze în 2026–2030

Ce trebuie să facă un român ca să se salveze în 2026–2030.

Am să-ți spun direct, fără să te sperii și fără să te adorm. Următorii ani nu vor fi despre confort, ci despre echilibru. Nu despre panică, ci despre luciditate. Nu despre teorii, ci despre ce faci concret cu viața ta.

2026–2030 nu sunt ani apocaliptici. Sunt ani de selecție. Cine intră nepregătit, se lovește. Cine intră limpede la cap, trece mai departe.

Primul lucru pe care trebuie să-l înțelegi este că datoria te face sclav. Nu mâine, nu la un moment dat. Acum.

În lumea care vine, omul cu rate, leasinguri, carduri de credit și abonamente inutile nu mai este liber. Este prins într-o menghină care se strânge lent. De aceea, primul pas este brutal de simplu: tai datoriile. Una câte una. Nu pentru bancă. Pentru tine. Libertatea începe în ziua în care nu mai datorezi nimănui nimic.

Al doilea lucru: lumea în care aveai un job, un salariu și iluzia de stabilitate s-a încheiat deja. A murit fără slujbă de pomenire.

În anii care vin, un singur venit înseamnă vulnerabilitate. Ai nevoie de două, ideal trei surse. Un job principal, da. Dar și un skill secundar, o activitate paralelă, ceva care produce bani fără să depindă de un singur șef sau un singur sistem. Nu contează ce. Contează să nu rămâi cu mâna întinsă dacă unul cade.

Și aici ajungem la esențial: skill-ul. Nu diploma. Nu titlul. Skill-ul real.

Există trei tipuri de abilități care supraviețuiesc oricărei crize: cele umane, cele tehnice și cele practice. Dacă știi să vorbești cu oamenii, să negociezi, să organizezi, să înveți pe alții, nu mori de foame. Dacă înțelegi tehnologia, automatizarea, AI-ul, datele, ești căutat. Dacă știi să repari, să construiești, să cultivi, să faci ceva cu mâinile tale, vei avea mereu valoare.

Cine știe doar „să fie angajat” va fi primul sacrificat.

Apoi vine familia. Nu, nu trăim filme apocaliptice. Dar vor fi șocuri. De aceea, nu din frică, ci din rațiune, ai nevoie de stocuri minime: mâncare pentru câteva zile, apă, medicamente de bază, baterii, bani cash, o listă de contacte, rutine clare pentru copii.

Nu ca să te ascunzi, ci ca să nu intri în panică atunci când alții o fac.

Și mai este ceva ce oamenii subestimează: comunitatea. Individul singur se rupe. Familia izolată se epuizează. Națiunea fără comunități se destramă.

Ai nevoie de câțiva oameni de încredere. Nu mulți. Trei-cinci sunt suficienți. Vecini, prieteni, oameni cu care poți construi ceva real. Nimeni nu traversează vremurile grele în solitudine.

Pe partea financiară, regula este una singură: nu pune totul într-un singur loc.

Nu doar bancă. Nu doar cash. Nu doar crypto. Nu doar proprietăți. Amesteci. Împarți. Te expui parțial. Cei care diversifică nu cad niciodată complet.

Dar cea mai sigură investiție rămâne aceea în tine. Totul poate dispărea: bani, sisteme, structuri. Ce știi nu ți se poate lua. Educația reală, dezvoltarea mentală, psihologia, limbile străine, competențele sociale, înțelegerea tehnologiei și a lumii — astea rămân.

Urmează partea pe care mulți o ignoră: mintea.

Sistemele se pot prăbuși. Dar omul disciplinat, calm, lucid, care nu se lasă tras în isteria mulțimii, prosperă. Redu consumul de media. Nu te lăsa manipulat emoțional. Învață să recunoști propaganda. Nu te hrăni din panică. Mintea este scutul. Nu corpul.

La un moment dat, va trebui să ieși și din identitățile false. Politică, etichete, certuri sterile, comparații inutile. Toate astea te golesc. Întoarce-te la întrebările simple: cine ești, ce vrei, ce poți, ce e al tău cu adevărat.

Și ajungem la zona pe care lumea o evită, dar care decide totul: sufletul.

Lumea veche se prăbușește, iar sufletele murdare cad odată cu ea. Minciuna, trădarea, ura, invidia, manipularea, lenea — toate astea trag omul în jos. Un suflet curat atrage realități curate. Nu mistic. Practic.

Spiritualitatea adevărată nu e spectacol. Nu e TikTok. Nu e guru de internet. Este liniște, rugăciune, tradiție, moralitate, cărți grele, oameni înțelepți. Într-o lume fără repere, asta devine cel mai solid scut.

Strategic vorbind, nu te îndrăgosti de imperii. Nici de SUA, nici de Rusia, nici de China, nici de UE, nici de BRICS. Toate sunt structuri trecătoare. Omul inteligent nu se atașează emoțional. Se adaptează. Caută avantajul real. Merge cu fluxul fără să-și piardă coloana vertebrală.

Dacă ar fi să comprim totul într-o singură pagină, ar suna așa: trăiește fără datorii, ai mai multe venituri, dezvoltă skill-uri reale, construiește comunitate, nu depinde de stat, ai rezerve minime, diversifică, disciplinează-ți mintea, cultivă spiritualitatea, adaptează-te, nu intra în panică, nu te victimiza.

Omul care va trăi bine în 2026–2030 nu va fi nici cel mai bogat, nici cel mai vocal, nici cel mai agresiv. Va fi cel mai echilibrat, lucid și curat la suflet.

Restul… se vor consuma singuri."

Sursa - Anatol Basarab.

Este alegerea TA cand te trezesti cu adevarat, omule

 

“De ce e planeta în 315 Triloane datorie, dacă Pământul ne dă tot ce avem nevoie?

E simplu: nu e.

Pământul nu e în datorie.

Tu ești.

Mintea ta. Viața ta. Timpul tău.

Aerul pe care îl respiri e gratis.

Soarele care încălzește planeta nu trimite factură.

Apa curge din pământ, nu din conturi bancare.

Pomii nu-ți cer chirie pentru umbra lor.

Munții nu-ți vând mineralele la bursă.

Și totuși... ești sclav.

Te-au convins că ai de plătit pentru ceea ce era al tău de la început.

🧠 Iluzia? A fost construită cu precizie matematică.

Guvernele cer bani de la băncile centrale.

Băncile creează bani digitali din NIMIC.

Corporațiile împrumută ca să devină zei.

Iar tu împrumuți ca să trăiești de pe o lună pe alta.

Totul e o farsă.

Un teatru financiar global în care tu ești pion, cărămidă, sclav cu zâmbet forțat.

Nu e lipsă de resurse.

Este EXCES de lăcomie.

Este FOAME de control.

Este un design perfid care-ți ia tot și îți lasă doar iluzia alegerii.

Ai fost născut pe o planetă care îți dă TOTUL,

dar învățat de mic că trebuie să „meriți” să trăiești.

Să muncești pentru ce e deja al tău.

Să plătești ca să exiști.

De ce?

Pentru că datoria creează lanțuri.

Și sclavii moderni nu mai au nevoie de lanțuri fizice.

Au carduri, credite, abonamente, taxe, salarii.

Au frici.

Au promisiuni goale.

Au povești cu „libertate” într-un sistem în care libertatea înseamnă să alegi între două închisori colorate diferit.

🪙 Cei de sus nu muncesc.

Nu trag tare.

Ei creează reguli.

Și vând vise celor care deja dorm.

Dețin tot ce nu poți produce cu banii tăi:

Terenuri. Apă. Infrastructură. Resurse. Datele tale. Corpul tău.

TU le plătești stilul de viață.

EI nu plătesc nimic.

Și dacă mâine ai dispărea, sistemul ar continua — pentru că e deja automatizat.

O mașină de tocat conștiințe, hrănită cu tăcerea ta.

📉 Inflația? E control.

📊 Piața? E păcăleală.

💳 Economisirea? E o glumă crudă.

Economisești într-un sistem care devalorizează intenționat banii tăi.

Adică tu strângi, muncești, renunți, rabzi…

💸 …și în timp ce tu pui deoparte, ei tipăresc mai mult.

Și tot ce economisești valorează mai puțin. În fiecare an.

Nu te vor bogat. Te vor ocupat. Te vor epuizat. Gândește: dacă planeta are resurse pentru toți,

de ce atâția trăiesc ca niște cerșetori pe un pământ de aur?

Răspunsul e dur:

Pentru că ai acceptat regulile unui joc pe care NU TU l-ai făcut.

Ai fost păcălit să crezi că libertatea vine din muncă,

din diploma, din ascultare.

Dar adevărul e altul:

Tot ce ai fost învățat a fost menit să te țină departe de cine ești cu adevărat.

Dizolvarea reală începe aici:

Când vezi că nu trebuie să te „eliberezi” de sistem

ci să recunoști că TU nu mai ești în el.

Că nu i-ai aparținut niciodată.

Că doar mintea ta a fost prinsă în cușcă.

Iar cheia era în mâna ta tot timpul.

Punctul 0 nu e o soluție.

E sfârșitul iluziei.

Momentul în care cazi în tine însuți și vezi că toată această lume e un decor.

Un film prost cu actori care și-au uitat rolul.

Iar tu ai fost spectatorul care a uitat că poate ieși din sală.

Ni s-a dat totul.

Dar am început să plătim pentru fiecare respirație.

Ce s-ar întâmpla dacă mâine… ai refuza să mai joci jocul lor?

S-ar prăbuși totul.

Nu planeta.

Ci teatrul…”

Sursa: Luminița Rafael

Cu sau fara telefon mobil?

 

Un bărbat din Bali a trăit 12 ani fără telefon — iar SINGURUL lucru pe care și l-a recâștigat îi îngrozește pe psihologii moderni

Un cercetător în neuroștiință cognitivă care l-a intervievat a spus că partea șocantă nu a fost calmul — ci revenirea percepției timpului profund, o stare mentală la care creierele moderne aproape că nu mai au acces.

„Oamenii cred că telefoanele fură atenția,” a spus ea. „Dar ele fură sentimentul de continuitate.”

El și-a recâștigat capacitatea de a simți zilele, anotimpurile și deciziile ca parte dintr-o singură linie coerentă a timpului — ceva ce psihologii observă acum că se prăbușește la tinerii adulți.

Memoria lui s-a transformat. Fără întreruperi digitale constante, creierul lui și-a refăcut bucla spațio-temporală — circuitul care leagă memoria de loc.

Putea să-și amintească conversații de acum ani cu locații exacte, mirosuri, unghiuri ale luminii.

Majoritatea adulților au o memorie fragmentată pentru că telefonul rupe această buclă la fiecare câteva minute, făcând ca viața să pară deconectată.

Cea mai tulburătoare schimbare a fost emoțională: și-a recâștigat toleranța la plictiseala pre-digitală.

Oamenii moderni intră în panică la micro-tăceri; el putea sta 40 de minute privind cum se mișcă umbrele.

Psihologii se tem că această abilitate este pe cale de dispariție — plictiseala este starea în care apar de fapt insight-ul, planificarea și autocorectarea.

Fără ea, oamenii rămân impulsivi, reactivi și copleșiți cronic.

De asemenea, a recuperat ceea ce cercetătorii numesc calibrarea lentă a pericolului — capacitatea de a evalua pericolul fără reacții instantanee de tip luptă-fugi.

Telefoanele antrenează creierul să reacționeze la orice ca fiind urgent; sistemul lui nervos a reînvățat nuanța.

„Nu a început să răspundă mai repede,” a spus cercetătoarea. „A început să răspundă corect.”

Ultima ei frază a fost dură:

„Nu a devenit mai calm. Și-a recăpătat creierul original.”

Un creier care poate urmări linii lungi de timp, tolera tăcerea, forma o identitate stabilă și alege conștient.

Psihologii nu se tem de acel om — se tem de cât de departe ne-am îndepărtat noi toți de această bază.

Tu ce parere ai?

13 secrete chinezesti pentru o viata sanatoasa

13 SFATURI SIMPLE

1* Sa facem zilnic exercitii de mentinere a formei. Exercitiile fizice intarzie mult procesul de imbatranire, in special exercitiile chinezesti de mentinere a formei, care sunt usoare si extenuante.

De fapt, cea mai mare parte a declinului fizic de care sufera persoanele mai varstnice isi are radacinile nu in varsta, ci in simpla folosire inadecvata a mintii si trupului.

Nu mai exista nicio indoiala ca exercitiile fizice regulate reprezinta una dintre cele mai bune cai de a preveni si de a trata aproape toate tipurile de boli.

Exercitiile pot energiza sistemul imunitar, pentru a opri raspandirea virusilor si a celulelor imbolnavite.

Dat fiind ca nu cer eforturi epuizante, exercitiile chinezesti usoare sunt cea mai buna forma de exersare. Ele nu au efectele secundare produse de unele sporturi grele.

2* Acumulati frecvent in gura saliva si inghititi-o. Saliva este un fluid corporal pretios, cu puteri magice in tratament si intinerire.

De sute de ani chinezii i-au acordat cel mai inalt respect, cu toate ca valoarea ei de-abia incepe sa fie perceputa in Occident.

Saliva poate hrani creierul, ajuta la digestie, detoxifica organismul, mareste flexibilitatea, sporeste luciul si netezimea fetei si corpului, stimuleaza sexualitatea si intareste imunitatea – toate functiile care se opun efectelor imbatranirii !

3* Sa ne lovim usurel cu degetele capul si urechile. Capul este cartierul general al vietii. Daca zilnic il lovim usor cu degetele, efectuand exercitiul intern al lui Dharma „Bataia Tobei Ceresti”, stimulam functionarea mintii, imbunatatim memoria si, de asemenea, prevenim sau amelioram tiuitul in urechi si bolile Parkinson si Alzheimer – afectiuni care in zilele noastre insotesc din ce in ce mai frecvent batranetea.

4* Sa ne trecem des degetele prin par. Pieptanarea frecventa a parului cu degetele goale poate stimula circulatia sangelui, dezvolta capacitatea mentala si memoria si pastreaza culoarea naturala a parului.

5* Sa strangem usor din dinti de mai multe ori pe zi. Dintii sunt alt semn important al varstei. Pierderea dintilor este asociata adesea cu batranetea. Pentru a-i pastra, chinezii din vechime recomandau sa inclestam usor dintii. Aceasta nu numai ca ii intareste si ii impiedica sa de deterioreze prematur, ci stimuleaza si sexualitatea si forta mentala. Miscarile dintilor afecteaza nemijlocit functionarea psihica si performanta sexuala.

6* Sa ne masam talpile de mai multe ori pe zi. Exista o poveste chinezeasca despre o familie in care mai multe generatii au trait peste 100 de ani. Cand au fost intrebati care sunt secretele longevitatii lor, membrii familiei au raspuns ca isi masau des talpile.

Talpa este locul din care porneste meridianul rinichiului. Masarea frecventa a talpilor poate intari forta rinichilor si ii face sa comunice cu inima, un proces cunoscut in lucrarile clasice ale sistemului chinez de ingrijire naturala a sanatatii sub numele shui huo ji („apa si focul se echilibreaza intre ele”).

7* Sa contractam si sa relaxam des muschii anali si degetele picioarelor. Aceasta stimuleaza sexualitatea, qi-ul rinichilor, functia urinara si alte functii asociate adesea cu varsta. Daca vitalitatea sexuala scazuta si incontinenta sunt simboluri ale imbatranirii premature, contractarea si relaxarea ritmica a muschilor anali si a degetelor picioarelor, efectuate frecvent, pot intarzia procesul de imbatranire, impiedicand aparitia acestor dereglari.

8* Sa nu lasam stomacul sa se umple la nicio masa mai mult de 70-80% din capacitatea lui, chiar daca alimentatia ne este sanatoasa. Acest principiu intelept al vechilor chinezi este confirmat de un experiment stiintific recent care arata ca modalitatea cea mai buna de a intarzia imbatranirea si de a prelungi viata la soareci este hranirea lor sub nivelul obisnuit, dandu-le atata hrana cat sa supravietuiasca. Soarecii subalimentati nu numai ca au trait cu 35% mai mult decat cei hraniti pe

saturate, ci au fost mult mai putin expusi la aparitia cancerului si a altor maladii.

Supraalimentarea deterioreaza stomacul, iroseste energia si ne face sa ne simtim ingreunati si obositi. Prin urmare, in numele sanatatii noastre, este mai bine sa ramanem in zona „mai putin decat ar trebui” decat in zona „mai mult decat ar trebui” in privinta cantitatii.

9* Sa bem trei linguri de supa la inceputul fiecarei mese si vom fi feriti de multe probleme la batranete. Chinezii din vechime credeau ca acest procedeu stimuleaza pofta de mancare si favorizeaza digestia, prevenind, astfel, bolile sistemului digestiv. Desigur, „trei” nu este un numar fix. Ideea este ca trebuie sa bem cateva guri de supa la inceputul fiecarei mese.

10* Sa bem zilnic multa apa curata. Apa este primul dintre „cele cinci elemente” si joaca un rol vital in functionarea corecta a organismului. Faptul ca peste 70% din greutatea corpului o reprezinta apa vorbeste de la sine. Apa umezeste pielea, face flexibile incheieturile, curata corpul, ajuta digestia si defecatia si mai are multe alte functii biologice vitale.

Chiar si un mic deficit de apa ne face sa ne simtim obositi si sa ne fie rau.

11* Sa nu fumam. Fumatul contracta vasele de sange si perturba circulatia sanguina, ducand la aparitia prematura a ridurilor. E destul sa ne uitam la fata fumatorilor inraiti. Fumatul perturba, de asemenea, functia hormonala, scazand secretia de hormoni si influentand negativ tiroida si intregul sistem

endocrin, ceea ce are ca rezultat accelerarea procesului de imbatranire.

12* Sa dormim intotdeauna suficient si profund. Lipsa somnului obliga corpul la eforturi suplimentare, epuizand rezervele strategice de energie, deregland circulatia sangelui si a lui qi si slabind sistemele cerebral si imunitar; in esenta, accelereaza procesul de imbatranire a corpului.

Cand dormim, camera trebuie sa fie bine aerisita, dar curentul sau vantul nu trebuie sa ajunga direct la noi.

13* Sa petrecem zilnic mult timp in aer liber. Sa facem dupa cina o plimbare de un kilometru. Acestea ne asigura zilnic mult aer curat si lumina naturala de la soare..

Aerul curat si soarele sunt pentru viata ceea ce este petrolul pentru lampi, iar in lipsa lor viata nu ar fi posibila.

Chinezii din vremurile vechi credeau ca aerul curat si lumina blanda a soarelui contin energie, care ne poate hrani plamanii, inima, creierul si pielea, dandu-ne energie si tinerete.