Bucla vindecarii (text preluat)

Bucla vindecării 

Fiecare unealtă, metodă sau cale pe care ai încercat-o până acum a avut același punct comun, ți-a promis libertatea, dar te-a ținut înăuntru. Nu pentru că era „rea” sau complet falsă, ci pentru că a fost construită cu un termen de expirare. Să te ajute suficient cât să simți progresul, dar nu atât încât să ieși definitiv.

La început funcționează. Te simți mai ușor, mai clar, mai liber. Crezi că ai spart codul.

Dar după o vreme, tiparul reapare. Nu identic la suprafață, nu, sistemul e mai inteligent de atât. Îți schimbă decorul. Îți dă alt nume pentru aceeași rană, traumă, karmă, blocaj energetic, program mental, umbră arhetipală, lecție de viață. 

Și tu, pentru că ești sincer în căutarea ta, crezi că e un „nivel mai profund”. De fapt, e aceeași cușcă, dar zugrăvită.

Nu e vina ta. Nu e pentru că „nu ai lucrat destul” sau „nu ai făcut procesul cum trebuie”.

Este modul în care a fost proiectat mecanismul.

Această lume, această „simulare”, funcționează pe reciclarea coordonatelor, schimbă harta vizibilă, dar te ține mereu în același perimetru invizibil.

Industria vindecării și dezvoltării personale există pentru că te întorci. Dacă ai ieși cu adevărat, tot sistemul ar rămâne fără combustibil. 

Terapeuți, coach-i, facilitatori, autori de bestsellere, retreat-uri exotice, toți depind de faptul că progresul tău rămâne mereu incomplet. Îți dau doze mici de claritate, exact cât să rămâi agățat.

Cât timp îți alegi direcția după durere, lipsuri sau „ce ai de reparat”, rămâi în buclă.

Asta e busola falsă, orientarea permanentă după rană.

E seducătoare, pentru că îți dă sens, ai mereu ceva „important” de lucrat. Dar asta e momeala.

Ieșirea reală nu e un proces, nu e o ceremonie și nu e un program cu etape. Nu vine din „încă un pas” sau „încă un nivel”.

Ieșirea e momentul în care refuzi complet să mai cauți libertatea în interiorul cadrului dat.

E momentul în care nu mai lași durerea să fie harta ta.

E momentul în care îți asumi că nu ai nimic de „vindecat” ca să fii complet.

Să renunți la identitatea de „călător pe drum” care trebuie mereu să-și repare ceva.

Să arunci busola veche, chiar dacă ai investit ani și mii de ore în ea.

Să accepți golul inițial care apare când nu mai ai un „proiect de vindecare” cu care să te identifici.

Să suporți că lumea din jur o să creadă că „ai renunțat” sau „te-ai pierdut”.

Dar ce renunți, de fapt, e jocul lor.

Și ce recuperezi e viața ta, neatinsă de etichetele și programele lor.

Până nu faci asta, vei continua să mergi în cerc. Iar cercul e suficient de mare și colorat cât să-ți dea iluzia libertății.

Dar tot cerc rămâne.

Adevărul crud este că nimeni din industrie nu îți va spune asta, pentru că nu poate fi vândut sub formă de produs. Ieșirea reală nu aduce bani, nu creează dependență, nu are nevoie de mentori. Este un refuz absolut de a mai juca jocul.

Și aici e paradoxul,când încetezi să cauți vindecarea, începi să trăiești.

Când renunți să „rezolvi” ceea ce nu e stricat, ieși din labirint.

Și labirintul dispare odată cu tine, pentru că nu mai participi.

Industria suferinței,  suferința este model de business.

Terapia a devenit un imperiu de miliarde doar în SUA, capitalizarea de piață ajunge la 4,2 miliarde dolari anual, cu o reducere a suferinței doar la nivel de adaptare, nu de transformare reală.

În wellness, se vând aplicații de mindfulness care te atenționează să fii „mindful”, brățări care te stresează cu pașii, suplimente pentru probleme inexistente, toate creează dependență.

Industria auto-îmbunătățirii  o capcană fără capăt.

„Self-help” funcționează astfel:

Se insuflă ideea unei lipsuri.

Se oferă un produs care promite rezolvare.

Când eșuează, ți se spune că ai aplicat greșit.

Se revinde aceeași speranță în alt ambalaj.

Aceasta nu te eliberează, te conectează la bucla adicției.

Problema profundă (rușinea, nesiguranța) rămâne netratată. În cel mai bun caz, înlocuiești o neuroză cu alta,  caz clasic  alcoolic -yoghin compulsiv, dar tot nefuncțional.

Posibilitatea de vindecare permanentă ar fi sinucidere economică.

Industria îți oferă plăceri emoționale temporare, „high”-ul terapiei, jurnalelor, meditației, dar când se estompează, te întorci după altă doză.

Dacă ai fi fericit de-a dreptul, cine mai cumpără carte, curs sau retreat? 

Individualismul violent și distrugerea coeziunii sociale.

Self-help te reduce la o ființă atomizată, tu vs viață. Nu vezi structuri, capitalism, inegalitate, condiții de muncă toxice. În loc să-i schimbi, te învață cum să trăiești în ele.

Psihoterapia susține acest sistem actual, e ca și cum ai pune un plasture pe victimele violenței domestice, dar le-ai trimite înapoi la agresorii lor.

Psychotherapy ca produs neoliberal standardizat.

Psihoterapia a devenit un produs comercial, promițând rapiditate și eficiență, în timp ce abdică de la profunzime și contact real.

În esență, terapeuții devin tehnicieni în suprimarea simptomelor, nu vindecători holistici.

Toxicitatea pozitivismului, falsă fericire, suprimare emoțională

Cultura self-help forțează doar pozitivismul, emoțiile negative sunt tabu, iar suferința devine eşuarea ta ca individ.

Brunmann (PSY), critic al obsesiei occidentale pentru auto-optimizare, avertizează: “dacă suntem bine doar în timp ce ne străduim, atunci nu suntem niciodată suficienți” 

Te tratează, dar ignoră avionul care se prăbușește

Favorizează măști pentru fiecare individ, dar nimeni nu se întreabă ce se întâmplă cu zborul social întreg,  condițiile de muncă, comunitatea, sistemul. Asta spune Brinkmann metaforic: „nu te uita doar la mască, uită-te la pilot și avion”

Industria self-help nu vrea să te elibereze, vrea să te țină în mișcare, pentru că asta vinde. Te vindeci temporar, te întorci cu altă rană, sub alt nume.

Ieșirea reală nu e un proces, un curs, o meditație sau o carte. E momentul când te ridici și arunci tot ambalajul,  „Nu mai cumpăr baghete magice.

Toate metodele te-au ținut în bucla vindecării. 

Nu pentru că erau greșite, ci pentru că erau proiectate să se oprească înainte de linia finală.

Renunță la identitatea de „cel care se vindecă”.

Aruncă busola veche.

Ieși din joc.

 

Invitatie la a Fi Buni cu noi insine

 

"Fiţi atât de buni cu voi încât să nu lăsaţi pe nimeni să vă rănească, să vă fure pacea inimii, să vă creeze fel de fel complexe şi să vă taie aripile. 

Fiţi atât de buni cu voi încât să vă preţuiţi mai presus de orice părere negativă, de orice judecată şi de orice atac împotriva voastră. 

Fiţi atât de buni cu voi înşivă încât să nu vă irosiţi nici timpul, nici sentimentele, nici lacrimile pe lucruri sau persoane care nu merită.

 Fiţi buni cu voi înşivă şi nu lăsaţi pe nimeni să vă cotropească sufletele, să vă jefuiască de sentimente nobile şi să lase în locul lor frici, prejudecăţi, neîncredere şi urâțenie. 

Fiţi atât de buni cu voi înşivă încât să nu vă irosiţi străduindu-vă să-i demonstraţi lumii că meritaţi aprecieri şi dragoste. 

Nu aveţi nevoie de aprecierea ipocriţilor şi de iertarea mincinoşilor.

 Fiți atât de buni cu voi înșivă încât să înțelegeți că nu-i datorați lumii decât respectul pe care-l merită. 

Fiţi atât de buni cu voi încât să vă acceptaţi cu defectele şi cu imperfecţiunile voastre şi să ştiţi că nu trebuie să fiți perfecți. 

Asta nu înseamnă că trebuie să vă complaceţi în starea în care vă găsiţi acum. Dimpotrivă. Acceptaţi-vă de fiecare dată aşa cum sunteţi şi străduiţi-vă să evoluaţi continuu, să creşteţi, să deveniţi mereu mai buni decât aţi fost cu o zi în urmă. 

Fiți atât de buni cu voi încât să nu vă judecați după fiecare pas greșit, după fiecare nereușită sau după fiecare om incapabil să vă iubească pe care l-aţi întâlnit.

 Fiți atât de buni cu voi înșivă încât să nu vă torturați cu gânduri negative și cu regrete inutile.

 Fiți atât de buni cu voi înșivă încât să nu vă angajaţi în lupte inutile, chiar dacă justificate, cu oameni cărora nu le place să trăiască în pace și armonie şi care se simt vii numai atunci când le tulbură liniştea celor din jur,

Fiţi atât de buni cu voi înşivă încât să nu îngenuncheaţi niciodată în faţa răutăţii. Depăşiţi-o, ieşiţi repede din raza ei, îmbrăcaţi-vă în pavăza protectoare a iubirii şi treceţi mai departe. 

Nici o armă nu poate fi mai eficientă decât iubirea de sine. 

Fiţi atât de buni cu voi încât să nu uitați nicio clipă să vă iubiţi cu tot sufletul vostru, să vă oferiţi tot ceea ce meritaţi şi să fiţi un exemplu de bunătate şi de frumuseţe.

  Fiţi buni chiar şi cu duşmanii şi detractorii voştri.

Fiţi buni cu voi înşivă și nu lăsaţi pe nimeni să vă facă să credeţi că sunteţi altfel decât minunaţi."

Extras Irinda Binder din cartea INSOMNII

Articol original:http://bit.ly/Irina-Binder-INSOMNII

Despre recunostinta

 

Recunoștința este una dintre cele mai puternice forțe din Univers, de aceea e menit să învățăm pe cont propriu cum putem ajunge la acest minunat sentiment...care de fapt este o atitudine fata de viata, asa cum se deruleaza ea, zi de zi, moment de moment. 

Astăzi mă gândesc la acei oameni care scot ce e mai rău din noi, sigur îi știi. Așa-i că de obicei îi condamni, ba chiar ii injuri și vrei să scapi de ei? 

Da, nu este plăcut să ai acest rol în viață cuiva, însă gândește-te că fără acel om, răul tău rămânea îngropat și nu mai ajungeai să recunoști și să accepți acea parte din tine, nu mai aveai ocazia să o eliberezi și să decizi altceva pentru tine. 

"Rău/Negativ/Umbră" avem cu toții în noi, cu cât îl observăm mai repede și îl integram (si automat dizolvam) cu atât mai ferm vom pași pe calea iubirii de sine...așa că, propun să fim în acceptare și recunoscători pentru TOT ce ni se întâmplă, căci tot noi am atras acea experiență, la nivel subconstient.

Teorii sunt multe, da, insa e cat se poate de clar ca, cu cât accepți mai repede ce ti se intampla, cu atât mai repede acea situatie va dispărea din câmpul tau. Ce respingi, aia menții în viata ta, nu ai deja destule dovezi in acest sens? 🙂

Apelează cu încredere la Reconnective Healing ca metoda de echilibrare, energizare, curatare si vindecare energetica, pentru a te ajuta să ajungi acolo unde îți dorești și să ai o viața pe care o traiesti cu placere! 🙏🌏🌈