Hei. Bună.
Am început să scriu destul de târziu acest text. Știam mereu că trebuie să-l scriu, dar parcă fugeam de el. Ți-am zis din prima că trebuie să ai o discuție cu sufletul. Și e greu. Mereu mi-a fost greu să fac asta, mereu am fugit de sentimente. De mic știi că acolo e ceva ce te poate răni. Și nu vrei să treci pe acolo.
Dar de ceva vreme, am trecut niște granițe. Și nu mi-a mai fost așa frică. Începusem un pic să o fac, dar timid. Ideea de a simți cu adevărat, de a exprima – prin gânduri, prin acțiuni – era înfricoșătoare. Și încă e. E un drum lung. Dar simt că m-ai ajutat în procesul ăsta.
Nu știu exact cum funcționează “magia” ta, dar simt că ai dezlegat niște sfori care țineau blocate niște energii. Gândurile curg mai lin. Parcă trăiesc mai natural. E mai bine. E adevărat, uneori simțitul e intens. Dar e bine. E un drum pe care vreau să merg.
La prima ședință am văzut mult verde. Lovely colour. Acolo cred că s-au îndreptat gândurile mele în ultima vreme: spre iubire. Spre ceilalți, dar și spre mine. Iubire în sensul profund – să te porți cu tine cum te-ai purta cu o persoană pe care o iubești.
Nu pot spune că am mai multă încredere în viață. Dar cred că multe din lucrurile grele pot fi trăite mai senin, cu o minte liniștită. Nu trebuie mereu să te grăbești. Orice poate fi trăit mai simplu. Ca să poți simți cu adevărat. Sigur, e important să te protejezi, să eviți ce poate face rău. Dar e greu să te menții acolo, în acea stare. După atâția ani de gânduri și tipare care te țineau captiv...
În fine. Poate bat câmpii. Dar ce vreau să zic e că ceva din mine voia să simtă. Și tu m-ai ajutat să simt. Și nu e puțin lucru. E poate cel mai tare lucru. Gândurile și emoțiile au început să curgă. Mai puține blocaje.
Mulțumesc pentru energia ta. Pentru mâna ta blândă și binevoitoare. M-ai atins fără să mă atingi. A fost ca o acceptare – a oamenilor, a lucrurilor nedrepte din viață, a greșelilor făcute. Acum parcă mi-e mai ușor să-mi vorbesc. Pot spune că m-ai ajutat să repar o relație – cea cu mine.
Mi-au plăcut ședințele noastre. Am lucrat la ele. Mai am una și o voi face. Dar nu știu când. Uneori nu-mi place să termin ce încep, pentru că știu că pot oricând să mă întorc. Dar dacă se termină, cum mai apeși pe buton?
Ești mereu caldă, luminoasă, deschisă. Se vede că iubești oamenii, că vrei să-i ajuți. Și asta e cel mai tare lucru. Vrei să le fie bine. Asta e energia de care planeta asta are nevoie.
Mulțumesc.
(Cristina)
No comments:
Post a Comment